vineri, 24 decembrie 2010

Gânduri în prag de sărbătoare


Acum că cea mai frumoasă a anului venit să ne încălzească sufletul, Clubul de Turism Argessis vă urează zile senine și lipsite de orice supărare. Fie ca fericirea să vă fie purtată pe cele mai înalte culmi iar zâmbetele să vă însoțească la tot pasul. Un Crăciun fericit, plin de lumină!

duminică, 12 decembrie 2010

Început de iarnă la Cuca


Pe negândite toamna și-a luat și ea rămas bun, lăsând loc unei ierni gata de treabă. Am spus la revedere toamnei departe de Pitești, alegând să petrecem ultimul weekend din noiembrie la cabana Cuca, în munții Iezer. Nu a fost vorba de două zile în care doar să ne relaxăm ci unul în care Argessis a pus umărul la ceva mai util, reamenjarea cabanei. Cabana Cuca, situată în amonte față de mai cunoscuta Voina, este înconjurată de peisaje sălbatice deosebit de frumoase și poate reprezenta punctul de pornire a unor trasee superbe (până în masivul Păpușa, întreaga Potcoavă a Iezerului etc.). Cabana se află în proprietatea veteranului club de drumeție montană România Pitorească încă din 1974, de când a început amenjarea acesteia, alături de altă cabană, Garofița Pietrei Craiului. Cuca aparținea în trecut unei exploatări forestiere iar în momentul în care clubul România Pitorească a început să se ocupe de amenajarea acesteia, nu era mai mult decât o cabană părăsită.


Revenind la drumul nostru, lăsând Câmpulungul în urmă, de cum am trecut de Lerești am primit semn că pe acele meleaguri iarna venise mai devreme. Pe măsură ce am avansat către munți, copacii erau din ce în ce mai înfofoliți în haine de zăpadă iar omătul de pe jos ne-a determinat uneori să ajutăm mașina să se deplaseze cu proprii noștri mușchi. De la cabana Voina, drumul ni l-am continuat pe jos, înconjurați de oceane de zăpadă și peisaje care să îți lase gura apă. Încă din prima zi ne-am unit forțele cu membrii clubului România Pitorească și ne-am pus serios pe treabă. Drept răsplată am avut parte și de prima ninsoare. A doua zi am continuat cu aceeași determinare. Recompensa pentru cea de-a doua zi avea să ne iasă în cale aproape de prânz, fiind vorba de nimic altceva decât un urs. N-ai cum să nu fii cuprins de un sentiment aparte și inima să îți bată cât un purice când vezi un urs alergând prin locul prin care treceai cu un minut în urmă. După ce s-a încheiat și cea de-a doua zi, ne-am îndreptat cu toții către complet lipsitul de zăpadă Pitești, făcând totuși un binemeritat popas la cofetăria Iepurașul, în Câmpulung.

PhotobucketPhotobucketPhotobucketPhotobucket
PhotobucketPhotobucket